Cea de-a doua incintă, posterioară celei de pe platou, se află la răsărit aceasta, pe coasta dealului, și este acoperită de o pădure deasă de fag. Dimensiunile sale sunt 140 x 125 m. Latura de răsărit a acesteia a luat naștere prin unirea a două turnuri de pază (A și B), iar laturile de sud și de nord, prin legarea acesteia de platou. Astfel, cea de-a patra latură a incintei a fost constituită parțial de latura estică a fortificației de pe platou, iar parțial de un val de pământ și piatră care urmărea marginea platoului până în capătul său nordic.

Fortificația consta dintr-un val de piatră și pământ, probabil dublat de o palisadă. Astăzi valul este vizibil doar în unele locuri. Cel mai slab păstrat este pe latura nordică.

În stânga (și, foarte probabil, și în dreapta) intrării în această incintă zidul are o structură deosebită: pe o distanță de 15 m, construcția constă din două paramente din blocuri fasonate, între care se află umplutură de piatră spartă locală legată cu mortar. C. Daicoviciu a atribuit dacilor acest segment de zid, însă cercetătorii de după el au afirmat că este medieval (Popa 1977).

În interiorul acestei incinte se găsesc câteva terase de mari dimensiuni, pe care s-au identificat urme de construcții. Pe terasa aflată imediat sub platou, a existat o clădire cu rol important, posibil religios.

Drumul pavat care duce la fortificația de pe platou străbate o parte a incintei II. În dreapta drumului se află o mare dolină (groapă naturală), utilizată de daci în scopuri încă neclarificate. În interiorul acesteia s-au descoperit obiecte valoroase (o spadă celtică, un candelabru de bronz cu trei brațe).