Localnicii au numit dealul pe care se află cetatea după culoarea roșiatică a peretelui stâncos. Numele „Piatra Roșie” trebuie să fie foarte vechi, dacă se găsește deja în traducere maghiară într-un act semnat de Ștefan Báthory, judele curții regale, în anul 1486. Pe hărți toponimul este consemnat abia din secolul al XIX-lea, și tot de atunci datează primele mărturii cu privire la exitența unei cetăți, provocate de curentul căutătorilor de comori de la începutul secolului din zona Grădiștii de Munte. Aceștia au identificat locurile cu vestigii antice și le-au scormonit. Când primii cărturari au pus piciorul în cetatea de la Piatra Roșie, căutătorii răvășiseră deja o parte a acesteia.

Cei dintâi care vorbesc mai pe larg despre cetatea de pe dealul Piatra Roșie sunt procuratorul fiscal al domeniului Hunedoara, Paul Török, în anul 1804, istoricul M.J. Ackner, carea a vizitat ruinele în 1838, și mai târziu profesorul de la Budapesta dr. Finály Gábor, trimis acolo în 1910 de Comisiunea Monumentelor Istorice maghiare. Aceștia descriu platoul, fortificațiile, turnurile, terasele și fac analogii cu cetatea de la Grădiștea de Munte. Finály chiar curăță două turnuri ce fusesră deja săpate de căutătorii de aur, le desenează și le fotografiază și sapă un al treilea turn.

În 1921 ajunge la Piatra Roșie D.M. Teodorescu, profesor la Universitatea din Cluj, care face o serie de observații, însă fără să sape. Abia în 1949 va avea loc prima și singura campanie extinsă de săpături arheologice, sub conducerea lui Constantin Daicoviciu, care a urmărit dezvelirea întregii cetăți. S-a săpat timp de 75 de zile, iar rezultatul cercetărilor s-a concretizat într-o monografie (Daicoviciu 1954). După mai mult de jumătate de secol, în anul 2004, o echipă de arheologi din Cluj-Napoca a reluat săpăturile (Glodariu et al. 2004), însă acestea nu au continuat și în anii următori. În viitorul apropiat, cercetările vor fi reluate.

Prin urmare, singurele rezultate consistente au provenit din campania de cercetări din anul 1949. Deși C. Daicoviciu considera cercetarea practic încheiată, în realitate cetatea dacică de la Piatra Roșie este foarte puțin cunoscută. Timpul scurt alocat, precum și tehnicile de săpătură încă de pionierat la acea vreme, au produs doar rezultate parțiale, fiind necesară acum o reluare a acelor săpături și extinderea lor.