Într-o primă fază de existență a cetății funcționa probabil un sanctuar de tip aliniament, situat extra muros, lângă latura nordică a fortificației de pe platou. Săpăturile din 1949 au identificat 6 plinte, grupate pe două rânduri, dar astăzi nu se mai vede pe teren decât una singură, fragmentată. Nu este clar câte rânduri de coloane a avut acest sanctuar. Ulterior sanctuarul a fost desființat, iar o parte din suprafața sa a fost ocupată de cele două clădiri din afara incintei.

Se presupune că rolul sanctuarului a fost apoi preluat de o clădire cu absidă aflată pe terasa de sub platou. Aceasta avea fundațiile din blocuri de calcar, iar suprastructura din lemn și lut. Clădirea era alcătuită din două încăperi, una mai mare, rectangulară, și o alta, semicirculară. Dimensiunile încăperii rectangulare sunt de 7,50 x 7,80 m, iar ale celei absidate de 7,80 m (lățime) x 3,20 m (adâncimea maximă a absidei).

Pentru rolul de cult al acestei clădiri se invocă mai multe argumente: faptul că la acea clădire duce drumul îngust de piatră despins din marele drum pavat; inventarul clădirii nu este cel obișnuit pentru o clădire civilă, ceramica fiind foarte săracă și lipsind alte obiecte uzuale; în interiorul clădirii (dar și în exteriorul ei, la mică distanță) au fost descoperite resturile unor obiecte de fier decorate, considerate ca având rol religios; orientarea clădirii și poziția sa dominantă în raport cu celelalte terase de sub platou.